Pe unde am mai ajuns....

Jelou,

N-am prea mult timp asa ca pun doua poze de pe unde sunt :)

Bolivia - primul pas

Am infrant soarele, vantul si praful! Am razbit salarul Uyuni asa ca acum astept imprafosata, cu buzele crapate si cu ochii injectati autobuzul de Potosi.

Acum trei zile am dat piept cu vigilenta si agerimea granicerilor bolivieni de la granita cu Chile, filiera San Pedro de Atacama. Nu mi-au verificat viza (obtinuta in fuga in Santiago de la un domn cu surtuc si dinti de aur). Pentru ca nu aveau sa-mi dea rest la nu stiu ce taxa un domn cu fes rosu mi-a facut discount. Punctul de trecere a frontierei pe care l-am folosit e nitel mai mare decat o cutie de pizza, asa ca mi-am tot dat coate cu un grup numeros de studenti francezi care nu stiau sa completeze formularul de migratie iar cand a fost sa plateasca li s-a facut rau instantaneu.

Mai multe cand ajung intr-un loc decent - sper Potosi unde musai vizitez Cerro Rico. Stie cineva cat trebuie sa te expui ca sa faci silicoza?

Sa traim.

Insula Pastelui

Iorana korua,

Ieri a fost ziua bunicii mele (93) - sa-mi traiasca, multumesc! In cinstea evenimentului m-am rasfatat cu o cavalcada - cateva ore am fost doar eu, Puna (calul), drumul, dealurile, vantul, culturile de cartof dulce si plantatiile de ananas. Si inca 6 zapaciti cu caii lor. Majoritatea zapacitilor din Franta, caii toti localnici. Stiati ca in Insula Pastelui sunt mai multi cai decat locuitori? Cica sunt cam 4000 de locuitori si peste 5000 de cai.

Deocamdata nu pot decat sa postez doua poze, una cu bestia si alta cu Maestrul Hotu (sculptor si pictor cu diploma, spirit liber si neingradit de conventii sau de Pinochet). La sora lui (coana Elvira) am stat. Amandoi m-au privat de somn, indopandu-ma cu povesti.

Fug - nu pot sa povestesc acum - fetele cu care stau (toate bioloage braziliene) incearca sa ma convinga de doua ore intr-o spaniportungleza ce fiinte minunate sunt liliecii. Daca nu ajungem la consens presimt ca nu dormim.