luni, 6 iulie 2009

Flores (Guatemala)

Guatemala e un vis insorit si doldora de oameni harnici. Sorele rasare pe la 5 si ceva si pana pe la 7 nu-i chip sa scapi de el. Similar, omuletii incep treaba pe la 6 (AM) si nu se opresc decat cand nu mai vad unde dau cu ciocanul. Pe bune! Sambata (4 iulie) cand am intrat in Guatemala si i-am vazut ca lucrau la drumuri m-am minunat ca veneam din Belize unde scosesera gratarele pe marginea strazii toti particularii si-ti vindeau coaste de porc sau haripi de pui direct din 4x4. Cand am ajuns in Flores (o insulita mai mica decat un cartier bucurestean) i-am gasit si aici schimband pietrele cu care sunt pavate strazile si turnand ciment. Pe mai multe strazi de-odata. Vrednic popor si mancator de mult avocado! Ti-l dau la orice - si la supa. Bine, la supa am primit si o piramida (maya) de orez cu legume + painica prajita frecata nitel cu usturoi.

Ieri in crucea zilei, urmand exemplul oamenilor locului ne-am adunat la 5 dimi un grup de turoizi insetati de patima cunoasterii. Asa ca la 6 si un sfert eram la Tikal si ne luam micutul dejun (ca e scump la site-uri). Deja la 7 ne avantasem pe cararile parcului sa vaza okiul si sa tresara sufletul de bucuria istoriei descoperite. 5 ore ne-a luat cu ghid cu tot sa vedem o particica din cei 16 km patrati de parc. N-as zice ca era periculos (cum scrie la ghiduri) sa te avanti singur spre cate un templu izolat (si au si de-astea), nici macar sa te ratacesti - era duminica si erau si multi localnici cu copiii de rigoare. Unul nu era mai mare de 6 ani. Ne-am catarat pe toate piramidele pe care s-a putut, ne-am amuzat de un nene si doua doamne care faceau yoga in mediul incarcat de spiritualitate (m-a lasat masca domnul cand a stat in cap si a facut bicicleta). Grupul - numeros si eterogen. Surpinzator de multi europeni. Cu cine credeti ca am fost colega de grup? Cu un roman (sas mai mult) emigrat de 20 de ani in Germania si cu prietena lui, care de unde putea sa fie? Din Grecia. Si cum putea s-o cheme altfel decat Marina. Vorbeau intre ei in germana, ambii cu accente adorabile. Cristian (sasul) mi-a povestit cum era in Romania acum 20 de ani ("ca tu erai prea mica, probabil nu-ti mai amintesti"), iar Marina cum e in Cuba (de-acolo veneau). Asa ca ambii s-au declarat experti in comunism. Lui ii daduse angajatorul concediu 3 luni din motive de criza, iar pe ea o criza a trimis-o intr-un concediu pe perioada nedeterminata. Asa ca de ce sa nu profite? Lucru de neinteles pentru un cuplu de estonieni care ne-a asasinat cum sunt ei in cautarea salariului perfect si de-aia se muta unde primesc "si o suta de dolari in plus".

Revenind la Tikal - parcul e urias, poti sa stai o zi in el si sa nu revezi temple pe care le-ai mai vazut. Inca se lucreaza la unele (cu japonezi, cu nemti) si unele sunt izolate de restul complexului. Plus ca vezi tucani (cu cat mergi mai devreme, cu atat ai mai multe sanse), maimute. Aici am aflat si eu ca Ah Cacao nu e un nume de magazin de cafele si ciocolatzi (asa am vazut in Mexic) ci un nume de sef mayas tikalez. De-aia am pornit in calatorie, domnule, ca sa ma eruditez :)

La revenirea in Flores ne-am aruncat sa mancam traditional maya - yucca, ou, avocado. Nici nu stiti ce bun a fost. Iar seara am prins un cer de pictor renascentist entuziast, o minune. Si de parca n-ar fi fost de-ajuns, cand a apus soarele a inceput o o furtuna muta de fulgere. Si uite-asa, am stat turoid langa turoid, care in lac, care pe marginea lui uitandu-ne mai bine de o ora la cum se lumina cerul si ce liniste era. Din cand in cand se mai auzea cate un F... word. Dar s-a uitat si de happy hour, si de impachetat....

La noapte - calare pe matura spre Guatemala de unde un nene cu okelari (asa mi-a fost descris) ma duce spre Antigua - Mecca turoizilor in Guatemala.

Sa traim.

PS: Ce e cu moda asta a ochelarilor de soare cu rame albe?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu