Pacaya

N-am putut pleca din Antigua fara sa fac the trip - adica sa ma catar pe vulcanul Pacaya, unul dintre vulcanii activi din Guatemala, de unde m-am intors cu cel putin doua certitudini:

1. rasa alba nu e nici pe departe extincta

2. Megan Fox is hot

Pe ce ma bazez? Pentru 1 - din cei 17 turoizi care am luat cu asalt vulcanul la 8 dimineata numai eu si o duduie din Berlin eram la categoria saten. Restul - blonzi pana la os, chiar si australienii si francezii. Iar grupurile cu care ne-am intalnit la inmuiat batul in lava nu stateau mai prost. Viitor de aur rasa noastra are! Iar pentru 2 - asa ne-a convins unul dintre australienii de peste 30 de ani - sa nu va imaginati ca era vreun copil, fan declarat Transformers.

Am inceput ascensiunea pe la 8 dimineata (smulsi din paturi de pe la 5) si dupa o scurta tatonare arienii si-au aratat superioritatea fizica si au justificat investitiile in vitamine din copilarie. Ghidul fugea cu piciorutele scurte incercand sa ajunga in frunte. M-am incordat din oasele subrezite si m-am tinut dupa ei. Asa ca traseul de o ora si jumatate spre doua ore l-am facut intr-o ora si 10 minute - cele zece minute folosite ca sa mai facem poze. Nu conta ca era cenusa vulcanica si bateam pasul pe loc, ca erau pietre care se surpau sau ii zgariau pe cei cu panatloni scurti - fiecare avea o mandrie nationala de aparat. Iar cand am ajuns la canlul de lava a inceput nebunia pozelor. Ne-am inghesuit toti sa facem poze cu batul in lava, ca ma si mir cum nu s-a rupt lava intarita pe care stateam. Pe urma, impreuna cu australienii am facut un experiment documentat: am aruncat o moneda in lava sa vedem cum se topeste. Ei bine, moneda a cazut pe lava ca si cum ar fi cazut pe ciment, adica a tresarit nitel dupa care a inceput usor-usor sa dispara. Nimic spectaculos.

Pe langa intalnirea cu lava (frigea aerul ca nu puteai sa faci o poza decenta - de-aia ghizii aveau manusi) cel mai mult mi-a placut coborarea prin cenusa vulcanica. Urcusul pe pietrele tremurande - una mi-a nimerit in genunchi disclocata de un ante-mergator, e la mai putin placute. Si mi-au mai placut caii care mai urcau cate un turist cu incheieturile slabite de varsta si excese.