Motto: "Dicen que viajando se fortalece el corazon..." (Solo se trata de vivir - Litto Nebbia).
Azi era sa raman cu cativa centimetri mai scunda, si anume in regiunea superioara. Numai conditia fizica, nervii de otel si privirea agera m-au salvat. Aiurea! Am avut noroc si casca. Bref (ca factorul francez e determinant), am avut prima si cel mai probabil ultima lectie de snowboarding. Care s-a soldat cu sange. Nu de roman, Doamne fereste, ci de american, german, argentinian si francez.
Dupa ce am cazut in toate felurile in primul sfert de ora, mi-am pus casca. Dupa jumatate de ora mi-am pus o fasa elastica la genunchiul drept - partia era ideala pentru incepatori: gheata tun. Dupa o ora m-am oprit cu o americanca (Heather) la radacina romanca de-a noastra nitel diluata cu sange texan sa bem un gatorade cu un analgezic - cinste americana. Colegii de hostel s-au oprit si ei din activitati si ne-am dat de-o parte sa ma comentam alegerile din Germania (felicitari Frua Merkel pentru realegere), geopolitica si calitatea berii din Argentina. Ma pregateam sa-mi scot casca sa-mi aranjez fesul - da, aveam fes ca nu stii niciodata ce paduchi misuna pe cararile celor care imprumuta casti. N-am mai apucat ca m-a traznit ceva langa ochiul stang, m-am insurubat intr-un triplu lutz si-am ratat cu putin sa-mi plasez nasul intr-o placa. Am optat pentru solutia sanatoasa a ghetii. Si s-a stins lumina. N-am putut sa savurez momentul prea mult ca m-a luat cu reveneala in injuraturile multi-lingve. In general cam toate adresate mamei celui care ne-a macelarit - ce altceva decat un francez. Unu n-a scapat dintre noi - Heather cu steroizii in buzunar pentru un disc inflamat a ramas intepenita, baietii din Germania mai aveau putin si-si inghiteau ghetele unul altuia iar argentinianul avea nasul spart. Francezul - tragea un picior si nu-si mai simtea degetele de la mana dreapta. Dupa aplanarea conflictului international - la bodega de pe partie unde ne-am retras ca sa inventariem pierderile, ne-am retras spre odihna ca la spital n-aveam ce cauta si oricum nu era nimeni sa-ti dea o aspirina ca participa tot orasul in par la un concurs de alergari.
Asa ca seara, la iesirea cu saniile trase de caini am sarit momentul cu motoschiurile si am pasit cu talpicile (ca nu stiu cum sa le zic - aici le zic raquetas) si cu felinar in mana pe ce zapada s-a mai gasit. N-am nimic, doar cand merg simt ca imi ramane corpul in urma. A! Si categoric lovitura mi-a rearanjat fisierele asa ca atunci cand mi-a venit randul sa cant ceva in romaneste (ca deh, era foc de tabara) le-am zis-o pe aia cu "hai,li, hai, lo" a lui Radu Gheorghe. Ca au ramas colegii de excursie nocturna bulversati ca romana nu seamana cu nimic :)
Maine dimineata in zori (in crucea diminetii chiar) pornesc spre Punta Arenas. Din nou in Chile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu