Taganga

Motto: ¨Cada vez que te busco te vas
Y cada vez que te llamo no estas¨ Juanes & Nelly Furtado - Fotografia

Azi am parasit Cartagena spre zari mai racoroase - am sperat. Aproape ne-am topit in autobuze, ca am schimbat doua desi ni s-a promis o singura oprire si un drum de 3 ore jumatate. Am facut aproape cinci ore, am schimbat autobuzul la Baranquilla pentru unul mai mirositor, ne-am trambalat rucsacii dintr-un fund de autobuz in altul. Ca de data asta acolo au nimerit, iar ultima oara cand am tras de monstrul meu de peste 20 kg mi-a alunecat mana si mi-am tras una in nas. Am avut noroc ca mi s-a oprit capul in tabla autobuzului, ca altfel ma lipeam de asfalt. Nici nu stiam ca atata forta in pumn... Si inca in stangul.

A propos - la inceputul calatoriei o doamna din Polonia mi-a spus ca un om nu poate duce decat 1/3 din propria greutate. Daca eu car un rucsac mare de peste 20 kg si unul mic de vreo 8, ce sa insemne? M-oi fi ingrasat? Sau e valabil doar la polonezi?

In fine, lovitura in nas se pare ca m-a ajutat: n-am fost asa volubila in spaniola de cand am ajuns in Peru. Asa ca am sunat la agentura care trebuie sa ne duca la Ciudad Perdida si m-am intretinut cu Senora Maria. Nu stiu daca v-am zis dar e comun in America de Sud sa imprumuti un mobil doar pentru o conversatie - e principiul telefonului public doar ca aici o persoana are 4-5 tefoane si ti le ofera pe strada. In Peru le au legate de mana, aici deschid sertarul de la masa de pe care vand guma si-ti alegi.

Asa ca dupa jumatate de ora am ajuns in Taganga - un sat de pescari, cu o atmosfera ca in Vama noastra de acum cativa ani. Puzderie de turisti - inclusiv asiatici, dar care se incadreaza atat de bine in peisaj ca nu te deranjeaza. Seara pe plaja se joaca fotbal - probabil spiritele exacerbate dupa meciul de ieri. Pe urma, vin la rand amatorii de dansuri africane - se sare si se transpira in nisip. Multi vin aici pentru diving, chiar si nocturn. Dupa ce am citit un articol despre o daneza muscata de rechin intr-o experienta de-asta, parca imi place statul pe nisip mai mult. Si problema ei nu era muscatura - OK ii chiftelise laba piciorului, dar ingrijorarea medicilor era ca o sa faca holera....

Ca sa revin, Taganga are o singura strada asfaltata - cea care vine si se duce la Santa Marta. Restul - pietris si nisip. Postul de politie si ATM-ul sunt unul langa altul. Primul are o masa de lemn in fata pe care zac trantite doua chipie, al doilea n-are bani. Mai e in apropiere si un salon de frizerie unde patronul practica ¨shaving with wax¨. Multe hosteluri, multe carciumi si multi caini.

Cum expeditia la Ciudad Perdida s-a decalat cu o zi, maine bifam Parcul Natural Tayrona. Cu buseta & chiva. Ca sa simtim spiritul local si sa bifam Playa del Amor si alte obiective de interes cultural. Cica au si plaja de nudisti - mare supriza intr-o zona in care femeile poarta orice s-ar intampla si oricum ar arata costumul de baie complet, adica cel putin doua piese. Ma rog, barbatii mai exagereaza cu cate un Speedo dar rar de tot...

Fug sa prind ceva apa la dus - ca aici e pe principiul primului venit, iar apa calda e de fapt apa rece lasata toata ziua la soare intr-un cazan suit pe casa.

Sa traim.

PS: am prins pasiunea sucului de fructe. Ieri si alaltaieri am baut cate 5-6 pe zi si astia nu se incurca, iti dau ditamai paharul de peste jumatate de litru. Bifat sucul de zapote - n-as mai repeta, curuba, lulo - merge desi e cam pepenos, si mai vechile mango+portocala, morcov+portocola, maracuya. Ce e curios ca desi au sub nas atatea posibilitati localnicii se inghesuie la Coca Cola ceva de speriat.